Am simtit-o prima data in decembrie 2004. Eram la sediul din Baneasa al PSD, alaturi de Adrian Nastase. Tocmai se incheiasera alegerile prezidentiale si urma sa se anunte exit-poll-ul. Pana spre ora 7 seara, un procent impresionant al oamenilor cu greutate in diverse domenii de activitate, dar mai ales din zona de business, incercau sa faca orice acrobatie posibila lor pentru a fi vazuti la fata de catre candidatul cu cele mai mari sanse. In toata acea zi nu m-am simtit deloc confortabil. Nu reuseam sa gasesc o explicatie logica, in afara emotiei ce, automat, se face simtita in astfel de momente. In jurul orei 19, multi din cei prezenti au disparut. Informatiile ce aparusera il dadeau castigator pe Traian Basescu. Iar “pragmatismul” oamenilor cu greutate le fredona acestora unicul refren cunoscut in astfel de situatii: “the winner takes it all”. Am vazut cum inghesuiala de neconceput din jurul lui Nastase se transforma accelerat intr-un dezolant spatiu gol. A venit momentul exit-poll-ului, Basescu a vorbit primul, castigase. Iar in spatele lui, la televizor, am zarit figurile super fericite ale catorva din cei ce pana mai adineuri erau in primul rand al inghesuielii din jurul lui Nastase. A vorbit si dansul. In spatele lui, inafara de mine, mai erau inca doi colegi de cabinet…
Se spune ca noi oamenii, am fost cu totii daruiti la nastere cu cele trei memorii: memoria trecutului, memoria viitorului si memoria lui Dumnezeu. Prima este evidenta pentru noi toti, a doua insa se spune ca, desi o avem in noi, nu ne-a fost la toti dezvaluita, pentru ca nu am fi putut-o gestiona. Au existat oameni carora le-a fost dezvaluita, celor ce au atins sau s-au apropiat mult de sfintenie. Noi, restul, nu avem cum sa privim viitorul cu ochii firescului. Pentru noi este ascuns, noi ne facem griji, construim in diverse moduri, in speranta ca ne va fi bine. Cred insa ca avem scurte momente in care simtim ca ceva nu este deloc bine, ca va avea urmari rele pentru noi. Cred ca ni se ingaduie cateodata sa simtim in prezent proiectia nefasta in viitor a faptelor sau evenimentelor ce le traim. In decembrie 2004 eu am simtit ca am intrat cu totii, tot neamul nostru romanesc, in Zodia Raului.
Multi dintre putinii ce citesc aceste randuri nu au avut si probabil nici nu vor avea acces in rarefiata zona a puterii politice. Ar fi vazut cu ochii lor cum micile jocuri personale sunt infinit mai importante decat interesul celor multi, al celor pe care, de fapt, ii reprezinta. Nu doar la noi este asa. Noi doar am importat. Ceea ce la noi se pedepseste penal – traficul de influenta spre exemplu, in prima democratie a lumii se numeste lobby si reprezinta o activitate pe baza careia America a reusit sa devina prima putere economica a lumii.
Schimbarea unei societati nu poate fi facuta peste noapte. Tabieturile anilor 1990-2004, bune sau rele, nu puteau fi schimbate in cativa ani. Basescu a fost laborantul ideal ales pentru a accepta si a proceda la experimentul prin care societatea noastra a trecut pana azi, incepand cu 2005. Faimoasa tema a anticoruptiei, cu care de altfel a si castigat alegerile, nu a facut altceva decat sa distruga ideea de libertate a omului si sa ajute la cresterea accelerata a unui SISTEM directionat si coercitiv. Bineinteles ca oamenii se bucura sa ii vada pe cei puternici, pe cei bogati, in catuse. Este “uman” sa te bucuri de raul altuia, mai ales daca acela poseda ceea ce tu nu ai reusit sa ai. Iar spectacolul asa zisei lupta anticoruptie exact pe asta s-a concentrat. Doar naivii si necititii pot cadea in plasa atent inodata de catre “experti”, a tezei insanatosirii unei tari prin excesul de catuse. Spectacolul de moment este garantat, dar efectul pe termen lung este devastator pentru societatea in cauza. Scopul scuza mijloacele nu se poate niciodata aplica atunci cand libertatea noastra este afectata. Franco, Musolini, Hitler, Stalin sunt exemple cunoscute de catre toata lumea, ale euforiei de moment ce a dus la genocid.
Trump a castigat fara echivoc Presedintia Americana. Dar Sistemul nu il vrea. A inceput din primele zile de la anuntarea victoriei, sa joace murdar si sa incerce cu orice pret intoarcerea rezultatului. MoveOn, pe bani foarte multi, s-a organizat exemplar si a scos pe strazile marilor orase americane, minoritatile ce se doreste a ne conduce pe noi, majoritatea.
PSD a castigat fara echivoc alegerile generale din Romania. Dar Sistemul nu il vrea. Un Presedinte semi-prezent/implicat/interesat, incearca sa se joace cu votul romanilor. Convingerile Domniei Sale (bazate desigur pe orice altceva decat pe legea noastra fundamentala – Constitutia) sunt prioritare fata de alegerile poporului. Poate ca ma pripesc, dar am sentimentul ca inca nu s-a incheiat Zodia Raului. Desi, 11 decembrie 2016 ar fi fost un pretext perfect…
Sunt subiectiv in acesta analiza. Dar stiu ca inclin balanta (ca si cei ce au votat, de altfel), in favoarea celor ce aduc pacea sociala, a celor ce nu cauta razbunare si nu doresc fragmentarea de orice fel a Romaniei. A celor ce au suficienta minte si suflet pentru a intinde mana chiar si oponentilor politic, atunci cand este vorba de interesul nostru ca natie, ca popor, ca tara europeana. Stiu sigur ca ei nu vor trada si vor incepe sa construiasca ceea ce au promis.
Imi doresc mult ca zilele urmatoare sa scriu un nou titlu: Zodia Binelui
Buna seara d-nu Truica ! Cum pot lua legatura cu d-voastra ? Sunt o cunostinta mai veche de a d-voastra, de pe vremea cand locuiati in Dorobanti…
Ne-am cunoscut prin intermediul lui Cristi (de la Toyota), pe cand eram in P-ta Bazar Dorobanti…va las adresa de email zippo_zippo16@yahoo.com.
Cu respect
„Este uman sa te bucuri de raul altuia, mai ales daca acela poseda ceea ce tu nu ai reusit sa ai.”
Singurul lucru pe care tu il ai in posesie este ceea ce ai reusit sa furi. Tu impreuna cu acolitii lui Adrian Nastase ati furat bani publici. Adica banii mei. Deci ai furat de la mine si de la altii care se spetesc cu munca sa plateasca taxe pe care tu le furi. Si acum te dai inteligent pe bloguri si scrii despre natura umana care se bucura de raul altuia.
Mai devreme sau mai tarziu o sa ajungi la puscarie. Ce-i drept, puscaria este o pedeapsa prea usoara pentru cat ai furat dar eu sunt multumit si cu atat.
La multi ani cu sanatate in puscarie domnule Remus Truica.
Multumesc Mihai ! Cu siguranta ai dovada in fata atunci cand asterni pe hartie (fie ea si virtuala…) cele expuse. In ceea ce priveste prima fraza-citat, iata de ce esti un om fericit. Cu asemenea crez nici nu putea fi altfel.
La multi ani cu sanatate si tie, in libertate !