Iata-ma pe prima pagina ( http://www.enational.ro/dezvaluiri/whatsapp-ul-pica-pe-tehnica-dna-549274.html/ ). Si nu oricum, ci sunt asociat unui asa zis experiment… Este vorba despre retrocedarea banuit frauduloasa a Fermei Regale Baneasa. Nu voi intra in “fondul cauzei” pentru ca acest subiect se afla in fata unui judecator si isi urmeaza cursul firesc spre a fi solutionat. Nu voi explica, desi ma abtin foarte tare, cum a pornit acest dosar si ce “tinte” avea. Voi face insa cateva precizari de ordin strict analitic:
- presupusele fapte de care eu sunt acuzat s-au desfasurat in perioada noiembrie 2006 – noiembrie 2008. O simpla cercetare facuta de catre editorialist i-ar fi dezvaluit acestuia ca serviciul de mesagerie WhatsApp a fost lansat in luna ianuarie a anului 2010. Ar fi astfel greu ca tocmai eu sa fiu cel vizat de respectivele “convorbiri”;
- aflu din editorialul d-lui Tache ca judecatorii “nu au dat cu flit” (exprimarea dansului…) procurorilor in ceea ce priveste introducerea in dosar a unor convorbiri pe WhatsApp iar eu sunt veriga slaba din acest punct de vedere. A se vedea paragraful anterior;
- domnul Tache – si nu este singurul reprezntant al presei ce face aceasta afirmatie – precizeaza ca restituirea Fermei Regale Baneasa a fost una ilegala. Nu, nu a fost nimic illegal in cele intamplate acum noua ani. Exista intr-adevar niste afirmatii ale unor procurori in acest sens, dar acestea nu sunt deloc probate, la baza lor stand doar denuntul unui “domn” aflat la ananghie in momentul in care l-a scris. Oricum, doar judecatorul va stabili daca undeva pe parcursul celor desfasurate in procesul de retrocedare s-a incalcat legea;
- criptarea despre care vorbeste domnul Tache o are si dansul la indemana, asa cum o au la indemana toti utilizatorii de PC. Nu este altceva decat o optiune la instalarea calculatorului, absolut normala si perfect legala. De ce ar fi aceasta o circumstanta agravanta si, mai ales, de ce pentru cel acuzat?
- nu inteleg cum se poate ca autorul acestui material sa aiba acces la date/informatii din dosarul mentionat, iar noi, cei ce suntem presupusi a vedea fiecare act component al lui, nu beneficiem de acelasi succes. Exista anumite short-cut-uri in sistemul nostru de justitie, accesibile doar anumitor initiati?
Nu mi-am dorit si nu imi doresc sa vad numele meu in presa. Neavand cum sa cenzurez aceste aparitii, mi-as dori totusi ca cele scrise sa respecte adevarul. O mai buna verificare din partea celor ce lanseaza informatii in spatiul public ar fi de foarte dorit. Uitandu-ma la majoritatea cazurilor ce au tangenta cu justitia ultimilor ani, reprezentarea lor in presa (atat cea scrisa cat si cea audio-vizuala) este aproape in totalitate indreptata spre intarirea “prezumtiei de vinovatie”. Iar acest lucru este foarte grav (acum il inteleg pe propria-mi piele), cei in cauza fiind declarati vinovati (public cel putin) cu mult inainte de o decizie definitiva a instantelor. Redau aici cele patru puncte ale Directivei europene privind prezumtia de nevinovatie, adoptata la data de 16 februarie 2016, directiva ce, daca s-ar tine cont de ea, ar oferi un cadru de normalitate in modul in care tratam subiectul acuzatiilor penale:
“1. Nevinovăție până la dovedirea vinovăției. Este interzisă orice manifestare publică din partea autorităților care ar putea sugera vinovăția, înainte de aflarea verdictului. O definiție comună a prezumției de nevinovăție va fi valabilă pentru toate statele membre.
- Sarcina probei revine acuzării. Nu persoana acuzată este cea care trebuie să își dovedească nevinovăția. Orice îndoială este în beneficiul persoanei suspectate sau acuzate.
- Dreptul la tăcere. Dreptul de a tăcea și de a nu se auto-incrimina sunt de asemenea protejate. Acestea nu trebuie interpretate împotriva suspecților și acuzaților ca o recunoaștere a vinovăției pentru a obține condamnarea lor.
- Dreptul de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale. Este un drept esențial care garantează un proces echitabil. Încălcarea acestui drept va acorda persoanelor suspectate sau acuzate dreptul la un nou proces.”
Cei ce privesc acest spectacol din tribune nu au cum sa schimbe sau sa influenteze scenariul, regia. Iar cei in cauza – ma refer la cei acuzati – nu dispun de aceeasi putere mediatica pentru a se apara, pentru a explica cazul lor, pentru a nu mai fi carne de tun. Citeam zilele trecute ca intr-una din tarile Europei, pe parcursul unui proces penal, presa nu are voie sa publice decat initialele celui banuit de savarsirea unor fapte si, pana la eventuala condamnare a acestuia, nu este permis a se publica poza lui (am vazut ca presa a gasit totusi un mic artificiu, publicand desene infatisandu-l pe acuzat..).
Am facut multe greseli in viata. Nu pentru a ma scuza, insa parcursul oricarui om ce pleaca dintr-o zona destul de joasa (financiar, social, expunere, etc) si urca exponential spre anumite pozitii ce par initial de neatins, nu poate fi fara de greseala ( desigur, pot exista exceptii, oameni de o remarcabila structura interna, greu de influentat de atractivii si inselatorii factori externi ). Cred insa cu tarie ca greselile mele nu au avut si conotatie penala. Cred, de aemenea, ca platim si vom plati pentru tot ceea ce am facut rau. Iar definitia acestui “rau” nu trebuie cautata foarte mult. Noi, crestinii, o cunoastem bine.
Traim vremuri grele si ciudate. Viteza cu care totul se intampla nu a mai existat in istoria omenirii, producand grave mutatii in constiinta, in sufletul nostru. Si, ca si in cazul automobilului ce ruleaza cu viteza excesiva, in caz de derapaj urmarile pot fi tragice. Din acest motiv suntem obligati ca in cel mai scurt timp sa ne indreptam spre ceea ce conteaza cu adevarat, sa facem pace unii cu altii si sa incepem sa construim solid, sa ne bazam pe adevar in tot ceea ce facem si sa incercam sa iertam trecutul… “Pacea este de patru ori mai mare decat dreptatea” (Sfantul Ioan Scararul)