Zori sau Amurg ?

Desi ultimii ani m-au indepartat, incet dar sigur, de spiritul optimist, in aceasta dimineata, citind stirea despre alegerea britanicilor de a iesi din UE, am avut o usoara senzatie de satisfactie, de multumire. Nu fac parte din tot mai numerosul grup al euro-scepticilor. Daca ar exista un grup al euro-realistilor, acolo m-as regasi cu siguranta.

Ce inseamna pentru noi, romanii, acest brexit? Ce este de fapt acest brexit? Nimic altceva decat vointa unui mare imperiu, exprimata independent de vointa altora. Ar fi bine sa intelegem cu totii ca lumea nu va fi niciodata un mare teren de joaca al catorva „dregatori” „imbracati in piele de oaie”. Lumea a fost facuta, exista si va dainui compusa fiind din „neamuri”. In Evanghelia dupa Matei gasim: „Iată Fiul Meu pe Care L-am ales, iubitul Meu întru Care a binevoit sufletul Meu; pune-voi Duhul Meu peste El şi judecată neamurilor va vesti.” Noi, romanii, suntem un neam. Nu am nici cea mai mica indoiala ca toti cei care vorbesc romaneste, oriunde s-ar afla, simt puternic ca apartin neamului nostru. Nu mai avem taria si unitatea pe care o aveam pe vremea lui Decebal. Avem momente cand ne-o readucem aminte, dar se disipa repede inmuiata fiind de lupta fiecaruia de a se adapta unei societati moderne extrem de dinamice, ce incearca cu putere sa ne depersonalizeze. Suntem din ce in ce mai mult un numar, un nick-name, o imagine formata de altii, etc. O mare parte a societatii occidentale nu a reusit sa ramana inradacinata in ideea de neam. Generatie cu generatie au acceptat „luxul” oferit de societate, s-au inscris pe rand intr-un sistem matematic corect, dar cu siguranta indepartat de istorie, traditie, ideea de neam. Pentru a nu fi inteles gresit, subliniez ca sunt un sustinator al relatiilor deschise, oneste, constructive intre tari. Nu sunt deloc adeptul izolarii, nu cred in excesele nationaliste. Am prieteni din aproape toate regiunile lumii, de rase si religii diverse, cu care ma inteleg extraordinar, cu care discut orice subiect. Si cred in dreptul fiecarui neam de a-si defini directia pe care vrea sa mearga, indiferent de presupusul interes al altora. Nu cred in ideea de „jandarm mondial”, nu cred in forta armatelor (vizibile sau nu…) de a impune un lider unic al lumii intregi. Nu inteleg aceste intepaturi zilnice intre vest si est. Cred insa cu tarie in frumusetea noastra, a romanilor, ca neam. Chiar daca momentul este unul foarte dificil, prin faptul ca multi dintre noi, in cautarea unei eventuale vieti mai bune, trebuie sa traiasca, sa munceasca in tari straine, prin faptul ca aici, intern, nu reusim de mai bine de 25 de ani sa ne gasim linistea si sa incepem sa construim. Nu cred in arestari si catuse artificiale si nu cred ca este intamplator ca aproape toti romanii (probabil cu totii in viitorul apropriat) ce au avut/au un anumit nivel de relevanta sunt deja in inchisoare sau in drum spre. Cred ca trebuie sa ne definim un moment zero, sa plecam impacati mai departe pe drum si sa construim. Sa construim pe stanca, nu pe nisip… Avem nevoie de cineva care sa ne inspire si sa ne conduca in aceasta directie. Sa fie curat in toate actiunile lui, sa fie integral dedicat intereselor noastre. Despre aceste ganduri, mult mai detaliat, voi scrie in curand.

Asadar, zori sau amurg? Eu cred ca sunt zorii unei Europe noi si nu in amurgul ei. Astazi, 24 iunie 2016, de sarbatoarea Sanzienelor, traim o zi istorica. Sa nu credem in toate prorocirile nefaste pe care le propaga atat de multi „specialisti”. Sa avem Credinta si sa mergem inainte ca Neam. Sigur ne va fi bine !

2 comentarii la „Zori sau Amurg ?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

fourteen + 17 =