Ideea de a construi un blog sau o alta varianta de exprimare online m-a bantuit de cca patru ani. Nu i-am dat curs, in principal datorita nu-ului ce mi-l spunea partea non-logica din mine. Fiecare noua incercare, provocare din viata mea a mai adaugat greutate in talerul numit decizie logica. Cel de-al doilea taler – decizia constiintei, a sufletului -, cel care imi inhiba dorinta de a forma un blog, a fost destul de putin alimentat in ultimul timp. Cred ca masa critica a hotararii de a fi prezent online a fost atinsa ieri, 1 iunie 2016. O imbinare de evenimente petrecute in aceasta zi m-a facut sa scriu aceste randuri, facandu-ma astfel prezent in uriasa si interesanta comunitate a celor care au ales sa se exprime pe internet.
Oameni apropiati mie, la care tin foarte mult, m-au sfatuit sa nu fac acest pas. „Limbajul lui Dumnezeu este tacerea” se spune. Si atunci de ce sa tulbur pe altii (si pe mine) cu diverse ganduri si idei scrise aici? Poate pentru ca „fiziologic” nu mai pot pastra in mine atat de mult. Poate si pentru ca altii pot gasi ajutor si le poate fi de trebuinta ceea ce scriu. Poate ca multi impartasesc aceleasi idei, pareri si aici poate fi un punct de intalnire al lor. Poate ca altii nu sunt deloc de acord cu ceea ce citesc aici, au alte pareri si, in masura timpului disponibil, voi putea clarifica unele aspecte.
Ca formatie, sunt mai aproape de zona reala decat de cea umana. Va trebui asadar sa-mi fie scuzat stilul si inteleasa modesta exprimare literara.
Doamne ajuta !
BAIETE tu esti inca liber in loc sa fii sub pamint….asta e problema…tu si cu cei ca tine, niste viermi murdari ai unei prelungite tranzitii, ati facut ca aceasta tara sa coboare in negura pre-istoriei. Este incredibil cit ati putut fura din munca parintilor nostri…
Iti recomand cu caldura sa citesti „Ciocoii vechi si noi”, poate te regasesti acolo…un razboi sa fi trecut peste Romania, si nu ar fi aratat asa cum arata astazi dupa 30 de ani de crime de-ale voastre..
Cu totii sinteti creatiile lui Nastase, Basescu si alti alogeni, ca romani in nici un caz…v-ati vinde si mama pentru 30 de arginti…
Mai las-o cu filozofia, ca n-ai nici in clin nici in mineca cu ea…fa cado mertzanul ala unei fundatii, muta-te intr-o garsoniera ajuta la supa saracilor si mai vorbim…
Draga Bill, scrii bine, adanc. Observ ca ma si cunosti indeaproape, dupa descrierea ce-mi facusi. Ma voi gandi la „treaba cu garsoniera”.
eeeeeeh, am citit putin, nu scrii mare lucru, talent ai.:)